Alcătuirea generală a unei clădiri

Alcătuirea generală a unei clădiri poate fi examinată fie în ceea ce privește spațiile pe care le conține, fie în ceea ce privește componentele din care este formată.

Elementele de construcție ale unei clădiri pot fi grupate în:

1. Elementele de rezistență care asigură rezistența, rigiditatea şi stabilitatea, formând structura de rezistenţă a clădirii, fiind alcătuită din: fundații, pereți portanți, stâlpi, grinzi, planșee, şarpanta acoperișului, scări, planuri înclinate.
2. Elementele de închidere şi compartimentare care pot fi verticale (pereţii) sau orizontale (planşeele, acoperişurile).
3. Elementele de finisaj care protejează contra diverselor acţiuni agresive şi îi conferă forma şi aspectul final. Această categorie include tencuielile, tâmplăria, pardoselile, zugrăvelile, vopsitoriile, placajele.
4. Instalaţiile sunt reprezentate de reţeaua interioară de alimentare cu apă şi canalizare, de alimentare cu energie electrică, de încălzire, ventilaţie, etc.

1. Elementele de rezistenţă ale unei clădiri

• suprastructura – care reprezintă componenta structurală situată deasupra nivelului terenului, responsabilă pentru susținerea tuturor încărcărilor și pentru direcționarea acestora către fundații
• infrastructura – care reprezintă componenta structurală situată sub nivelul terenului, constituind de obicei fundaţia construcţiei. Aceasta are rolul de a prelua încărcările de la suprastructură și de a le transmite la terenul de fundare sau invers, în situația mișcărilor seismice.

Fundaţiile

Fundaţia reprezintă componenta structurală care se află în contact direct cu terenul de fundare transferând către acesta toate încărcările exercitate de construcție. Aceasta are rolul de a contribui, alături de celelalte elemente structurale, la asigurarea rezistenței și stabilității construcției.

Pentru stabilirea tipului de fundaţie şi a modului de fundare, sunt necesare determinări pentru cunoaşterea caracteristicilor, identificării şi clasificării pământurilor (granulozitate, compoziţie mineralogică, plasticitate, permeabilitate), precum şi a proprietăţilor mecanice ale acestora.

Pentru a stabili tipul de fundație și modalitatea de fundare, este esențial să efectuăm determinări pentru a înțelege caracteristicile, a identifica și clasifica pământurile (granulozitate, compoziție permeabilitate, plasticitate), precum și proprietățile mecanice ale acestora. Acestea se determina prin efectuarea unui studiu geotehnic.

Citește mai multe despre studiul geotehnic.

Fundaţiile se execută în mod obişnuit din: beton simplu, beton armat, piatră naturală.

Stabilirea cotei de fundare se face ținându-se seama de:

• cota minimă de îngheţ care are valori cuprinse între 70 și 90 cm
• cota fundaţiilor vecine
• cota apelor freatice
• caracteristicile geotehnice

2. Elementele de închidere şi compartimentare

Pereţi (ziduri)

Pereții reprezintă elementele principale ale clădirilor, având rolul de a închide construcțiile către exterior și de a realiza compartimentarea internă. Aceștia asigură izolarea termică și fonică a clădirii, preiau încărcările provenite de la alte elemente de construcție precum planșee, grinzi, șarpante. De asemenea, susțin diverse instalații, aparataje și utilaje, sau pot servi drept suport pentru izolații speciale.

Pereții pot fi clasificați în diverse moduri, în funcție de rolul său în construcție, materialul utilizat și poziția lor în structură:

După rolul în construcție:

• Pereți de rezistență: contribuie la susținerea structurală a clădirii
• Pereți de umplutură: au rolul de a completa structura, fără a participa activ la rezistența structurală.

După materialul folosit:

• Pereți din zidărie (cărămidă, înlocuitori de cărămidă, piatră naturală)
• Pereți din beton
• Pereți din lemn
• Pereți din elemente metalice
• Pereți din sticlă

După poziția în construcție:

• Pereți exteriori: delimitează spațiul clădirii către exterior, având un rol important în izolarea termică și protecția împotriva condițiilor meteorologice.
• Pereți interiori: separă spațiile interioare ale clădirii, contribuind la compartimentare și oferind suport pentru diverse elemente sau instalații.

Ferestre şi uşi

Ferestrele și ușile sunt elementele de tâmplărie ale unei clădiri, iar tâmplăria poate fi realizată din diverse materiale, precum lemn, metal, beton armat (în special la tocuri) și materiale plastice speciale. În procesul de fabricare a tâmplăriei, sunt adesea utilizate accesorii și feronerie pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a ferestrelor și ușilor.

Ferestre

Ferestrele îndeplinesc rolul esențial de a asigura iluminarea naturală a spațiilor și contribuie la asigurarea unei ventilații naturale. Suprafața totală a ferestrelor este determinată în funcție de suprafața pardoselii și de indicele de iluminare, având în vedere necesitatea asigurării unei cantități adecvate de lumină naturală în interiorul clădirii. Acest aspect este esențial pentru confortul și funcționalitatea spațiilor locuibile sau de lucru.

Uşi

Într-o clădire, ușile au rolul fundamental de a facilita accesul din exterior și conexiunea orizontală între diversele încăperi. Acestea trebuie să ofere o manevrare ușoară și să asigure o etanșeitate adecvată pentru a preveni formarea curenților de aer. Ușile sunt fabricate în principal din materiale precum lemn, metal sau PVC, fiecare având caracteristici specifice în funcție de necesitățile și preferințele utilizatorilor.

Vezi aici cum se face reprezentarea ușilor și ferestrelor pe plan.

Acoperişuri

Acoperişurile sunt elemente de construcţie prevăzute la partea superioară a clădirilor. Acoperişul unei clădiri se compune din două părţi principale:

• şarpanta, care este elementul de rezistenţă a acoperişului, parte componentă a structurii de rezistenţă a clădirii;
• învelitoarea, care constituie elementul de protecţie al acoperişului.

Acoperişurile pot fi realizate cu înclinare de peste 7% şi cu înclinări mici, sub 7%, denumite şi acoperişuri-terasă.

Citește aici mai multe despre acoperişuri.

La realizarea acoperişurilor se pot folosi şarpante din lemn,  şarpante metalice, şarpante din beton armat.

Tipuri de învelitori

• Învelitori din ţiglă
• Învelitori din tablă
• Învelitori bituminoase
• Se mai pot folosi învelitori din sticlă, mase plastice, lemn, paie, stuf, trestie

Acoperişurile pot fi compacte sau cu spaţiu de aer ventilat. Ca accesorii la acoperişuri se folosc jgheaburile şi burlanele.

În cazul acoperişurilor cu pod se pot prevedea tabachere sau lucarne, create în partea superioară a acoperișului cu scopul de a furniza spațiu suplimentar și iluminare naturală încăperilor situate sub acoperiș.

3. Elementele de finisaj

Lucrările de finisare la o clădire pot include diverse operațiuni precum tencuieli interioare, tencuieli exterioare, finisarea soclurilor și vopsitorii. Tencuielile reprezintă elemente de finisaj aplicate pe suprafața brută a pereților sau a altor elemente de construcții, având funcții multiple, printre care se numără protecția, aspectul decorativ și izolarea termică.

Placarea elementelor de construcție, fie la interior, fie la exterior, are ca scop principal asigurarea protecției acestora, facilitarea întreținerii prin spălare, garantarea unei durabilități ridicate a finisajului și obținerea unor efecte decorative. Materialele utilizate pentru placare pot include faianța, plăci din piatră naturală, plăci care imită piatra naturală, cărămizi pentru placare. Alegerea potrivită a materialelor de placare poate contribui la estetica și funcționalitatea spațiului, oferind în același timp rezistență și durabilitate în timp.

Trotuarele sunt fâşii de pardoseli exterioare realizate în jurul clădirilor, adiacente zidurilor, având o înclinare pentru drenarea apei. Acestea pot fi construite din diverse materiale precum bolovani de râu, cărămidă așezată pe lat sau pe muchie, beton simplu turnat, beton amprentat, dale din beton sau asfalt. Lățimea trotuarului variază în general între 0,80 și 1,20 metri.

4. Instalaţiile

Instalaţiile sunt reprezentate de reţeaua interioară de alimentare cu apă şi canalizare, de alimentare cu energie electrică, de încălzire, ventilaţie, etc.

• Instalațiile de apă-canalizare – instalații prin care se alimentează cu necesarul de apă pentru consum. Rețeaua de canalizare are rolul de a colecta apele uzate și cele meteorice.
• Instalațiile de gaze – gaze combustibile folosite pentru gătit, prepararea apei calde, încălzire.
• Instalațiile de energie termică – încălzirea spațiilor din interiorul unei clădiri, indiferent de destinația ei, se realizează pentru a asigura confortul termic în perioadele reci ale anului.
• Instalațiile de energie electrică – instalații folosite pentru transportul și utilizarea energiei electrice.