Descoperă în articolul nostru ce tipuri de planuri întâlnim în construcții și informații esențiale despre varietatea planurilor utilizate în proiectarea și execuția construcțiilor.
În cadrul domeniului construcțiilor, tipurile de planuri întâlnite sunt variate și se disting în funcție de scopul specific pe care îl îndeplinesc. Proiectele destinate lucrărilor de construcție sunt transpuse pe hârtie de către proiectanți, sub forma planșelor desenate, care ulterior sunt plotate pe coli de hârtie specială și multiplicate pentru distribuție către toți cei implicați în proiect: beneficiar, diriginte de șantier, constructor, etc.
Într-o primă instanță, planurile se disting în funcție de conținutul pe care îl reprezintă. Acestea pot cuprinde diverse niveluri de detaliu, inclusiv un ansamblu complet al construcției, întreaga structură (cum ar fi fațada principală), doar anumite părți ale acesteia (precum planul unui etaj), elemente individuale din aceste părți (ca de exemplu planșeul unui etaj), sau chiar detalii specifice ale anumitor elemente (cum ar fi îndoirea vergelelor grinzii principale a planșeului). Această diversitate de abordări permite proiectanților și echipei implicate să ofere o imagine cuprinzătoare și detaliată a întregii construcții sau a aspectelor particulare pe care le vizează în etapa de proiectare.
Astfel, putem întâlni următoarele tipuri de planuri, cu precizarea ca acestea nu sunt toate tipurile de planuri.
Planul de situație
Este un tip de plan care oferă o perspectivă de la înălțime asupra dimensiunilor construcțiilor și amplasamentului acestora în raport cu alte obiecte sau elemente naturale din împrejurimi. Acesta include informații despre orientarea clădirilor, adică modul în care sunt plasate față de punctele cardinale (nordul fiind de obicei indicat pe plan), precum și accesibilitatea acestora prin intermediul căilor de comunicație (șosele, străzi, căi ferate). De asemenea, planul de situație evidențiază modul în care terenul este utilizat, dimensiunile sale principale și vecinătățile. Atunci când planul de situație se concentrează pe un grup mai restrâns de obiecte, formând o unitate funcțională, este adesea denumit plan de ansamblu.
Fațadele
Fațadele reprezintă suprafețele exterioare vizibile ale pereților. Fațada principală, cea cu intrarea principală și orientată către artera principală, este deosebit de semnificativă, având o influență majoră asupra aspectului estetic al clădirii. Celelalte fațade, denumite fațade secundare, pot include laturile laterale și posterioare ale clădirii. Fiecare fațadă are un rol specific și contribuie la exprimarea arhitecturală a clădirii, iar diversitatea acestor planuri permite proiectanților să creeze structuri complexe și estetice, adaptate la nevoile și contextul specific al fiecărui proiect.
Perspectiva
Perspectiva reprezintă o modalitate distinctă de prezentare, în care construcția este redată în totalitate, asemenea unei imagini fotografice. Această formă de reprezentare oferă o „vedere” a proiectului construcției, însă nu furnizează informații detaliare necesare execuției efective a lucrării. Funcționând ca un instrument vizual, perspectiva are rolul de a ilustra modul în care construcția va arăta după finalizare, facilitând înțelegerea aspectelor estetice ale proiectului chiar și pentru cei neinițiați în domeniul construcțiilor. Este un mijloc eficient pentru comunicarea vizuală a conceptelor arhitecturale, contribuind la înțelegerea și evaluarea aspectelor estetice ale viitoarei construcții.
Planurile
Planurile constituie forma predominantă de reprezentare în execuția lucrărilor de construcție, oferind o perspectivă de sus asupra fiecărui nivel. Acestea dezvăluie secțiunile orizontale ale fiecărui etaj. Prin intermediul acestora, se conturează cu claritate împărțirea spațiilor interioare, dimensiunile încăperilor, ale zidurilor de separație, ale stâlpilor, inclusiv detalii despre deschiderile ferestrelor, ușilor, coșurilor de fum și ventilație, precum și a altor elemente esențiale, cum ar fi scările, balcoanele și dulapurile integrate. Planurile sunt un instrument vital, oferind o imagine detaliată și comprehensivă a structurii și organizării spațiului construit.
Secțiunile
Sunt asemănătoare planurilor, ele reprezentând însă vederea pe direcție orizontală a unor secțiuni făcute vertical prin construcție în punctele cele mai importante, fie în lățimea construcției – secțiune transversală, fie în lungul ei – secțiune longitudinală. Secțiunile se fac așa incit să rezulte clar alcătuirea în înălțime a clădirilor, înălțimea încăperilor, diferitele denivelări, grosimea și alcătuirea planșeelor, nivelul și alcătuirea fundațiilor etc.
Fațadele, planurile si secțiunile se execută nu numai pentru construcții in întregime, ci si pentru pentru oricare element de construcție a cărui alcătuire trebuie sa fie detaliata, denumirile fiind in acest caz vedere, plan, secțiuni.
Planurile pentru construcții se mai diferențiază și după gradul de precizie și de detaliere ce se dă desenelor. Astfel, pot prezenta sub forma de:
Schițe care adesea sunt realizate cu mana liberă pentru a ilustra unele detalii de construcție, fără a se impune o scară specifică, ci doar menținând proporțiile desenului și indicând dimensiunile semnificative.
Planuri generale care oferă o perspectivă asupra întregii construcții sau a unor părți mari ale acesteia, evidențiind dimensiunile principale fără a detalia elementele componente. Scara acestora variază între 1/100 și 1/500. Din ele rezultă dimensiunile construcției, ale diferitelor încăperi, distanțele și dimensiunile golurilor, dimensiunile principale ale scheletului de rezistență, etc.
Citiți aici mai multe despre scara unui plan.
Planuri de detaliu – care cuprind toate dimensiunile elementelor generale și de detaliu ale construcției, redate cu toată precizia necesara. Ele trebuie fie cuprinzătoare, complete, clare, așa încât constructorul sa poată fi lămurit perfect asupra celor ce are de făcut. Scara acestor planuri este 1/50-1/20.
Detalii de execuție – care înfățișează la o scară mare, mergând pana la mărime naturala, detalii constructive sau de arhitectură mai complicate, precum și acele elemente care pentru înțelegerea alcătuirii lor reclama o prezentare de amănunt. Scările detaliilor sunt 1/10-1/5-1/2-1/1.
