Există mai multe tipuri de planuri pe care le întâlnim în construcții și ele se diferențiază după scopul la care ele trebuie să servească.
Proiectele pentru lucrările de construcții se transpun de către proiectanți pe hârtie. Planșele desenate, sau planuri, se ploteaza pe coli de hârtie speciala care sunt apoi multiplicate si care sunt împărțite către toți cei interesați: beneficiar, diriginte de șantier, constructor, etc.
Planurile se ploteaza la dimensiuni bine definite, conform STAS 1-76, unde se indica pentru formatele A1, A2, A3, A4, A5, dimensiunile în milimetri, distanta dintre margine si chenar, precum si lățimea fâșiei de îndosariere.
In primul rând, planurile se diferențiază după conținut, adică după ceea ce reprezintă fiecare. Ele pot prezenta fie un ansamblu de construcții, fie o construcție in întregime (de exemplu fațada principală a construcției), numai parți din ea (planul unui etaj al construcției), elemente din aceste părți (planșeul etajului) sau detalii ale acestor elemente (de exemplu îndoirea vergelelor grinzii principale a planșeului).
Planurile construcțiilor se diferențiază și prin felul in care se reprezintă conținutul lor.
Astfel:
Planul de situație
Este planul in care, văzut de sus, se arată mărimea construcțiilor și așezarea lor pe teren in raport cu alte obiecte sau elemente naturale ale terenului. Orientarea clădirilor, adică așezarea lor față de punctele cardinale (pe plan se indică de obicei nordul) și posibilitățile de acces la ele (șosele, străzi, cai ferate). Pe acest plan se mai arată cu ce este ocupat terenul, dimensiunile principale ale lui, vecinătățile etc. Când planul de situație cuprinde un grup mai restrâns de obiecte constituind o unitate funcțională atunci planul de situație este de obicei denumit plan de ansamblu;
Fațadele
Sunt planurile care reprezintă suprafața văzută din afară, a pereților exteriori, de pe o parte a clădirii. Fațada cea mai importanta (cu intrarea principală sau spre artera de circulație etc.) este fațada principală. Celelalte fațade sunt fațade secundare;
Perspectiva
Este o forma de prezentare specială in care de obicei construcția in întregime este înfățișată așa cum ar apare într-o fotografie. O perspectiva este deci o „vedere” a unei construcții, după care însă nu se poate executa o lucrare, ea servind numai pentru a arăta, chiar și nespecialiștilor, felul cum ar arăta construcția după terminare;
Planurile
Reprezintă forma de redare cea mai folosită în executarea lucrărilor, ele înfățișând, văzute de sus, secțiunile orizontale prin fiecare etaj făcute pe la mijlocul ferestrelor respective. Din ele rezulta clar împărțirea etajului în încăperi, dimensiunile acestora și ale zidurilor despărțitori, dimensiunile stâlpilor, precum și detalierea și așezarea golurilor de ferestre, ușilor, coșurilor de fum și de ventilație și a tuturor celorlalte elemente (scări, balcoane, dulapuri înzidite etc).
Secțiunile
Sunt asemănătoare planurilor, ele reprezentând însă vederea pe direcție orizontală a unor secțiuni făcute vertical prin construcție în punctele cele mai importante, fie în lățimea construcției – secțiune transversală, fie în lungul ei – secțiune longitudinală. Secțiunile se fac așa incit să rezulte clar alcătuirea în înălțime a clădirilor, înălțimea încăperilor, diferitele denivelări, grosimea și alcătuirea planșeelor, nivelul și alcătuirea fundațiilor etc.
Fațadele, planurile si secțiunile se execută nu numai pentru construcții in întregime, ci si pentru pentru oricare element de construcție a cărui alcătuire trebuie sa fie detaliata, denumirile fiind in acest caz vedere, plan, secțiuni.
Planurile pentru construcții se mai diferențiază și după gradul de precizie si de detaliere ce se dă desenelor
Astfel, pot prezenta sub forma de:
- schițe – care sunt de cele mai multe ori făcute cu mana liberă pentru a lamuri un detaliu de alcătuire. La schițe nu se pune problema unei scări, ci numai respectarea proporțiilor desenului și indicarea prin cote a dimensiunilor importante sau a celor ce se dorește să fie puse în evidență;
- planuri generale – care arată alcătuirea construcției sau a unor parți mari din ea, Din ele rezultă dimensiunile construcției, ale diferitelor ei încăperi, distanțele și dimensiunile golurilor, dimensiunile principale ale scheletului de rezistență etc. fără să se dea însă o detaliere constructivă a elementelor componente. Scara acestor planuri este 1/100-1/200, iar pentru planurile generale de situație sau de ansamblu 1/100-1/500;
- planuri de detaliu – care cuprind toate dimensiunile elementelor generale si de detaliu ale construcției, redate cu toata precizia necesara. Ele trebuie fie cuprinzătoare, complete, clare, așa încât constructorul sa poată fi lămurit perfect asupra celor ce are de făcut. Scara acestor planuri este 1/50-1/20
- detalii de execuție – care înfățișează la o scară mare, mergând pana la mărime naturala, detalii constructive sau de arhitectură mai complicate, precum și acele elemente care pentru înțelegerea alcătuirii lor reclama o prezentare de amănunt. Scările detaliilor sunt 1/10-1/5-1/2-1/1.
Sursa: C. Silistrarianu si D. State
