Acoperișul este elementul de construcție care are rolul de a împiedica pătrunderea precipitațiilor în interiorul unei clădiri. Un acoperiș este alcătuit din următoarele elemente:
- Șarpanta care este elementul de rezistență al acoperișului; (citește mai multe despre șarpanta de lemn).
- Învelitoarea care are rolul de a proteja clădirea, împiedicând pătrunderea ploilor;
- Jgheaburi și burlane, care au rolul de a colecta apele și de a le conduce spre rigolele de scurgere spre canalizare.
Pentru o mai ușoară scurgere a apelor, acoperișurile se executa in pantă. Panta poate avea valori diferite, în funcție de natura învelitorii și de regimul de ploi care cad în regiunea respectivă.
Forme de acoperiș
Acoperișul poate avea forme diferite, în funcție de forma și destinația clădirii (de locuit, publică, industrială etc.), de caracterul clădirilor din regiune etc.
Formele principale pe care le pot avea acoperișurile sunt:
- Cu o singură pantă – o formă simplă, adoptată în general pentru clădiri cu caracter provizoriu sau de mică importanță
- cu două pante – forma poate fi utilizata și la construcțiile industriale (hale, depozite etc.) care au lungimea mare în raport cu lățimea ;
- cu patru pante – forma indicată pentru clădirile dreptunghiulare în plan. Este folosită, în general, pentru clădirile civile dar și pentru clădirile industriale ;
- bolți sau cupole – forma lor putând fi în arc de cerc, ogivă, parabolă etc. ; Aceste tipuri de acoperișuri se folosesc pentru clădiri publice, monumentale sau în cazul unor construcții industriale (care au lungimea mare în raport cu lățimea) și la care, din motive estetice sau de rezistență se preferă aceasta formă în locul aceleia în două pante.
Elementele unui acoperiș
La un acoperiș se disting următoarele elemente:
- picătura – linia cea mai de jos a acoperișului
- dolia – este punctul de intersecție între două ape ale acoperișului
- coama – linia de intersecție a două puncte ale acoperișului, în unghi ieșind
- creasta – coama de vârf orizontală
- vârful – punctul de intersecție a pantelor
- Streașina – porțiunea acoperișului care depășește zidurile exterioare ale clădirii
- Tabachera – element pentru iluminarea naturală a podului
- Lucarna – element pentru iluminarea naturală a podului, ieșind din planul acoperișului și care are șarpantă proprie
Streașina
Streașina este o prelungire a acoperișului dincolo de fațada casei, unde se montează diverse accesorii pentru acoperiș. Aceasta oferă protecție împotriva ploii, asigura protecție împotriva murdăriei, asigură protecție împotriva căldurii, sau protecția instalațiilor electrice.
Streașina are rolul de a apăra fața pereților de acțiunea directă a ploii, de scurgerea apelor de pe învelitoare precum și de a îndepărta apele de baza zidurilor. Ea se obține prin prelungirea căpriorilor cu 60-100 cm peste fața zidurilor sau prin scoaterea în consolă a unei copertine, în cazul acoperișurilor de beton armat.
Streșinile pot fi executate după unul din următoarele tipuri:
- streașină desfundată – la care căpriorii rămân aparenți și au capetele prelucrate
- streașina înfundată – la care căpriorii sunt acoperiți cu o înfundătoare din scânduri fălțuite
- streașina cu console, ciucuri și înfundătoare – o formă mai complicată dar mai estetică decât precedentele, folosindu-se la clădirile la care se urmărește obținerea unui efect cit mai decorativ al fațadei.
Elemente de luminare și ventilare în pod
În această categorie intră tabacherele, lucarnele și ventilațiile propriu-zise.
Tabacherele
Tabacherele (velux-uri) sunt elemente de iluminare și ventilare, aflate chiar în planul acoperișului sau într-un plan paralel, foarte apropiat de el. Tabachera constă dintr-o ramă de lemn îmbrăcată cu tablă zincată și acoperită cu un capac. Capacul poate îi prevăzut cu geamuri. Se poate alcătui și din scânduri, caz în care va îi acoperit cu tablă.
Lucarnele
Lucarnele reprezintă deschideri verticale, în relief, create în partea superioară a acoperișului cu scopul de a furniza spațiu suplimentar și iluminare naturală încăperilor situate sub acoperiș.
O alegere optimă a modelului de lucarnă se realizează prin integrarea armonioasă a acesteia în arhitectura și stilul acoperișului, al clădirii, precum și în contextul clădirilor învecinate. Aspectul, amplasarea și dimensiunea unei lucarne sunt determinate de înălțimea și poziția sa pe acoperiș, precum și de scopul construirii acesteia.
Acestea pot fi de două tipuri: lucarne simple și lucarne propriu-zise (obișnuite).
- Lucarnele simple ies foarte puțin afară din planul acoperișului. Ca și tabacherele, ele se alcătuiesc din lemn și se îmbracă în tablă, geamurile sunt plasate pe fața verticală a lucarnei.
- Lucarnele obișnuite constituie adevărate șarpante. Ele se execută în intervalul dintre 2, 3 sau 4 căpriori, rezemând-se pe căpriorii respectivi. Lucarnele obișnuite sunt alcătuite dintr-un cadru de lemn așezat vertical pe căpriori, pe care se reazemă căpriorii care formează acoperișul lucarnei. Ferestrele se montează pe peretele frontal al lucarnei, în interiorul cadrului. Lucarnele vor avea aceeași învelitoare ca și restul acoperișului.
