You are currently viewing Ce este betonul

Ce este betonul

  • Post category:Construcții
  • Reading time:7 mins read

Betonul este o piatră artificială alcătuită dintr-un amestec de pietriș și nisip legate între ele cu un material de legătură, cimentul.

La prepararea betoanelor se folosesc următoarele agregate: nisip (0-4 mm), nisip (4-8 mm)  numit si mărgăritar, pietriș (8 -16 mm), pietriș (16- 22.4 mm).

Cimentul este un liant hidraulic care, în amestec cu apa, formează o pastă ce face priză si se întărește. Cimentul reprezintă cel mai important material de construcție folosit la fabricarea betonului, prin amestec cu nisip, pietriș, apa si aditivi. După întărire, își menține rezistenta si stabilitatea, chiar si sub apă.

Prepararea betonului

Prepararea betonului constă în amestecarea componentelor în scopul realizării unei omogenități de ansamblu, prin distribuirea cât mai uniformă a agregatelor, a cimentului și a apei în masa betonului.

Procesul tehnologic de preparare a betonului cuprinde următoarele faze:

  • Stabilirea compoziției betonului – dozajul materialelor se alege după marca betonului, domeniul de utilizare, categoria de lucrabilitate, domeniul de granulozitate a agregatelor conform normativelor.
  • Dozarea componenților betonului – agregatele și cimentul se dozează prin cântărire. Apa se dozează cu dozatoare automate sau cu contoare în funcție de umiditatea agregatului respectându-se raportul apă /ciment.
  • Amestecarea betonului – betonul se amestecă mecanizat cu malaxoare cu amestec forțat sau cu betoniere cu cădere liberă. Betoniera se încarcă astfel: se introduce inițial 15% din cantitatea de apa, apoi se introduc simultan agregatele, cimentul și restul de apa. Durata de amestecare va fi cel puțin de 30 secunde. Unitățile care prepară și livrează beton, asigurând dozarea componenților și durata de malaxare se numesc stații sau centrale de betoane.

Transportul betonului

Transportul și manipularea betonului trebuie realizat cu mijloace adecvate, care să evite următoarele fenomene:

  • Schimbarea compoziției prin pierderea laptelui de ciment
  • Segregarea exterioară sau interioară(separarea agregatelor de laptele de ciment)
  • Începerea prizei (întărirea betonului).

Transportul betonului între locul de preparare și cel de punere în operă cuprinde:

  1. Transportul orizontal la distanțe mari până la obiect – Pentru distanțe mai mici de 8km betonul se transportă cu mijloace universale (autocamioane sau autobasculante) sau cu mijloace specializate (autoagitatoare). Pentru distanțe mai mari de 8km se utilizează autobetoniere care permit transportul amestecului uscat și malaxarea lui împreună cu apa de amestec, înainte sau după sosirea la șantier. Betonul se descarcă prin rotirea tobei în sens invers și scurgerea lui printr-un jgheab care permite turnarea direct în cofraj sau în mijloacele de transport de la obiect. Capacitatea mijloacelor specializate este de la 4 la 10 mc.
  2. Transportul în cadrul obiectului (pe orizontală, pe verticală sau combinat) la distanțe scurte – transportul local al betonului se poate efectua cu bene, pompe, vagonete, jgheaburi, roabe. Transportul cu bene se efectuează atunci când șantierul este dotat cu macarale-turn care acoperă întreaga suprafață pe care urmează să fie pus betonul în operă. Transportul cu pompe mecanice sau pneumatice permit transportul betonului la distanțe de 60..70m pe vertical și 300m pe orizontală.

Punerea în operă a betonului

Punerea în operă a betonului reprezintă ansamblul de operații prin care betonul se introduce în cofraje și se compactează.

Fazele principale de lucru sunt:

1. Pregătirea turnării betonului – se verifică funcționarea corectă a utilajelor, poziția cofrajelor, curățarea lor, curățarea betonului vechi și udarea lui.

2. Introducerea betonului în cofraje – turnarea betonului constă în introducerea și răspândirea acestuia direct sau prin dispozitive ajutătoare în interiorul spațiului cofrat, astfel încât să fie umplut în întregime. Betonul trebuie să fie pus în lucrare în maxim 15 minute de la aducerea lui la locul de turnare, pentru a nu depăși timpul de începere a prizei (întărire). Înălțimea de cădere liberă a betonului va fi mai mică de 1,5m. Pentru înălțimi mai mari se folosesc tuburi speciale. Betonul trebuie răspândit uniform și în staturi succesive cu grosimea de 30…50 cm.

3. Compactarea – are drept scop reducerea volumului de goluri din masa betonului și eliminarea apei în exces, concomitent cu umplerea completă a cofrajului. Compactarea se poate face manual sau mecanizat prin transmiterea de vibrații în masa betonului. Compactarea manuală se aplică în cazul unor lucrări cu volum mic de beton. La fundații compactarea manuală se execută prin batere cu maiul de mână din lemn sau metal, cu greutate de 12…15kg. Dacă elementul are o grosime mai mare de 20cm fiecare strat de 20cm grosime se va îndesa separat începând de la marginile cofrajului. Compactarea se consideră terminată în momentul când la suprafața betonului apare un stat subțire de lapte de ciment.

Condițiile optime pentru turnarea betonului

Betoanele obișnuite pot fi turnate la o temperatura cuprinsă între 5 și 30 de grade Celsius, asigurându-se toate măsurile necesare pentru tratarea acestora, în principal împotriva pierderii de apă prin evaporarea să din compoziție.

În cazul în care temperaturile pe timpul zilei depășesc 30 grade Celsius se recomandă turnarea betonului seară sau pe timpul nopții, astfel încât să se prevină cât mai bine evaporarea rapidă a apei.

De asemenea, pe timpul nopții, temperatura optimă trebuie să se mențină între 5 și 7 grade Celsius. Dacă temperatura de afară scade sub 5 grade Celsius (pe timpul iernii), trebuie să iei câteva măsuri de protejare a betonului împotriva frigului.

Vibrarea betonului

Vibrarea betonului reprezintă transmiterea în masa betonului a unor oscilații mecanice care au ca efect compactarea lui. Oscilațiile se produc cu ajutorul unor utilaje speciale numite vibratoare. Oscilațiile produse se simt pe o anumită zonă numită rază de acțiune. Betonul poate fi vibrat prin vibrare internă, de suprafață, pe masa vibrantă, pe reazeme vibrante.

Durata de vibrare optimă este de 5 până la 30 secunde, în funcție de lucrabilitatea betonului și de tipul de vibrator utilizat. Momentul terminării compactării prin vibrare se poate stabili după următoarele semne: încetarea tasării vizibile, suprafața betonului devine orizontală și ușor lucioasă, se rărește apariția bulelor de aer la suprafața betonului.

Prelucrarea suprafeței betonului

După compactare suprafața betonului turnat se nivelează. Pentru a compensa tasarea betonului în timpul întăririi, grosimea betonului este cu 2-3 mm mai mare decât cea din proiect.

Pentru nivelarea suprafețelor mari se utilizează fie dispozitive manuale: dreptarul, drișca; fie finisoare mecanice rotative, care se deplasează deasupra stratului de beton turnat, finisând 100….200mp/ora.

Tratarea betonului după turnare

Tratarea betonului după turnare constă în protejarea lui în cursul întării contra uscării rapide, a intemperiilor și vibrațiilor.

Principalele metode de protecție a betonului contra uscării rapide sunt:

  • Acoperirea cu materiale de protecție (prelate, rogojini, folii, strat de nisip, rumeguș) și udarea prin stropire cu apă după ce betonul a căpătat suficientă rezistență. Acoperirea trebuie menținută 7 zile de la turnare.
  • Stropirea periodică cu apă – începe după 2-12 ore de la turnare (funcție de tipul de ciment și de temperatura mediului) după ce betonul este suficient întărit pentru a nu antrena pasta de ciment. Pentru stropire se folosește stropitoarea sau furtunul cu pulverizator. Pe timp friguros betonul nu se stropește.
  • Aplicarea de pelicule de protecție (prelate) pe timp ploios pentru a evita spălarea laptelui de ciment. Pe timp friguros betonul turnat trebuie ferit de acțiunea înghețului.

Sursa „Lucrări de structuri pentru construcţii” – prof. Piper Cornelia

Spread the love