Mansarda reprezintă un spațiu locuibil plasat între învelitoare și ultimul nivel al unei construcții. Această denumire se referă la o zonă destinată locuirii, supusă cerințelor de siguranță, protecție și confort specific utilizării. Suprafața acestei zone poate acoperi până la 60% din totalul etajului inferior, oferind astfel un spațiu funcțional și bine definit în cadrul unei clădiri.
Mansarda se include în numărul de niveluri supraterane ale unei clădiri și poate fi utilizată în diverse moduri, precum spațiu de locuit, spațiu de depozitare sau birou. În general, valorificarea mansardei depinde de nevoile și preferințele proprietarului.
Mansarda poate fi creată prin mai multe metode printre care se numără transformarea podurilor circulabile existente în poduri mansardate, conceperea unui spațiu mansardat în cadrul clădirilor deja existente prin modificarea parțială sau totală a acoperișului, crearea de mansarde prin supraetajare, sau prin planificarea și executarea mansardei simultan cu construcția clădirii – în cazul realizării de mansarde noi.
În proiectarea mansardelor, indiferent de tipul acestora, se vor lua în considerare următoarele aspecte: asigurarea funcționalității optime, menținerea rezistenței și stabilității acoperișului mansardat, asigurarea unui mediu interior curat, bine luminat și cu ventilație naturală, realizarea unei izolații termice adecvate, implementarea măsurilor de prevenire a incendiilor, asigurarea protecției împotriva zgomotului.
Orice mansardare la clădirile de locuit existente adaugă o încărcare suplimentară asupra structurii. Chiar dacă această încărcare poate fi mică, este esențial să vă asigurați că structura existentă poate suporta această încărcare suplimentară. Prin urmare, se recomandă expertizarea construcției respective
Citiți aici mai multe despre expertiza tehnică.
Ce se poate amenaja la mansardă
La mansardă se pot amenaja diverse spații, inclusiv apartamente independente dispuse pe un singur nivel sau pe două nivele, cunoscute sub denumirea de tip duplex. Configurația depinde de înălțimea disponibilă în spațiul mansardat, fie el existent sau creat, și oferă acces separat față de celelalte apartamente situate sub aceasta. De asemenea, mansarda poate servi ca extindere la nivelul superior al clădirii, accesul realizându-se prin intermediul unei scări interioare. Prin combinarea mansardei cu ultimul nivel, se poate crea un spațiu rezidențial în stil duplex.
Proiectarea unei mansarde variază în funcție de tipul acesteia, adaptându-se la preferințele și necesitățile beneficiarului, respectând în același timp prevederile legale specifice. Formele mansardelor pot fi extrem de diverse, însă există anumite condiții esențiale în ceea ce privește înălțimea utilă. În partea cu înălțime maximă, spațiul util trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: minimum 2,55 metri pentru încăperile de locuit și bucătării, respectiv minimum 2,30 metri pentru debarale și băi.
De asemenea, este important să se ia în considerare și: asigurarea unei înălțimi libere de circulație de minimum 1,90 metri, având în vedere zona activă a mansardei, limitarea suprafeței utile a mansardei în funcție de înclinarea acoperișului, precum și limitarea dimensiunilor mansardei prin corelarea înălțimilor minime impuse cu suprafața utilă rezultată.
Cum se face accesul la mansardă
Modalitățile de acces la spațiile mansardate pot fi implementate prin intermediul scărilor interioare sau exterioare, sau a lifturilor, în funcție de particularitățile clădirii, tipul apartamentelor mansardate și opțiunile concrete de implementare.
In cazul clădirilor existente, accesul se poate asigura prin prelungirea scării comune interioare cu încă un nivel (cum este cazul clădirilor cu mai mult de un nivel, ce au scară comună exterioară apartamentelor), sau prin prevederea unei scări exterioare clădirii (de regulă în cazul clădirilor individuale P sau P+1). Scara poate fi închisă, sau deschisă dar acoperită, astfel concepută și executată încât să confere condiții de siguranță utilizatorilor, inclusiv condiții atmosferice nefavorabile (ploaie, zăpadă. furtună etc.).
În situația clădirilor deja existente, accesul la mansardă poate fi asigurat prin extinderea scării existente cu încă un nivel, ceea ce se întâlnește frecvent în clădirile cu mai mult de un nivel, care dispun de o scară comună. O altă opțiune este realizarea unei scări exterioare. Aceasta trebuie să ofere un mediu securizat pentru utilizatori și poate fi atât închisă, cât și deschisă, fiind prevăzută cu acoperiș pentru a oferi condiții de siguranță utilizatorilor, inclusiv în condiții atmosferice nefavorabile precum ploaia, zăpada sau furtuna.
Circulația în cadrul apartamentelor mansardate etajate (duplex) se va face prin intermediul unor scări interioare ușoare, dimensionate minimal.
În cazul spațiilor mansardate care constituie extinderi ale apartamentelor de la ultimul nivel, accesul se va realiza prin scări interioare ale apartamentelor, rezolvate prin decuparea planșeului de la ultimul nivel, cu dimensiuni minime, dar conformate corespunzător pentru asigurarea condițiilor de siguranță.
În proiectarea clădirilor noi, accesul la spațiile mansardate se va planifica inițial în conformitate cu cerințele beneficiarului și respectând reglementările specifice în vigoare.
Iluminarea și ventilarea mansardelor
Pentru a asigura iluminare și ventilare eficiente, precum și un confort vizual adecvat, proiectarea mansardei implică integrarea de deschideri în acoperiș sub forma ferestrelor de mansardă, lucarnelor sau ușilor-ferestre (glasvanduri).
Ferestre de mansardă
Ferestrele înclinate, integrate în structura acoperișurilor în panta, prezintă atât avantaje, cât și dezavantaje în comparație cu ferestrele verticale.
Ferestrele înclinate prezintă un avantaj notabil prin faptul că, având aceeași pantă cu învelitoarea, pot fi integrate în planul acoperișului fără a necesita modificări semnificative ale acestuia.
Citiți aici mai multe despre elementele unui acoperiș.
Ferestrele înclinate vin cu dezavantaje specifice, printre care se numără:
- Expunerea intensă la soare: În timpul verii, însorirea puternică poate duce la o încălzire excesivă a atmosferei interioare a încăperilor.
- Ventilație redusă: Ferestrele înclinate permit o cantitate mai mică de aer proaspăt să intre în încăpere, limitând circulația acestuia.
- Dificultăți în manevrare: Poziționarea ferestrelor înclinate, în special cele situate la înălțimi de peste 2 m, poate face dificila manevrarea lor.
- Întreținere mai dificilă: Menținerea și curățarea acestor ferestre pot fi mai complicate comparativ cu ferestrele verticale.
- Risc crescut de înghețare: Pe timp de iarnă, există un risc mai ridicat de înghețare și, implicit, de obturare, în special la pante mai mici de 45 de grade.
Lucarne
Lucarnele, specificate pentru acoperișurile cu o pantă mare, evidențiază atât aspecte pozitive, cât și negative în comparație cu ferestrele de mansardă.
Avantaje: însorirea și încălzirea atmosferei interioare a încăperilor devin mai moderate; ventilarea naturală poate fi asigurată în condiții optime; manevrarea ferestrelor este mai ușoară, cu condiția de a avea un sistem de manevrare adecvat; se poate asigura un confort vizual mai mare prin poziționarea corespunzătoare a acestor tipuri de ferestre.
Dezavantajul constă în riscul infiltrării apei de ploaie în situația în care racordarea corespunzătoare între versanții acoperișului și lucarnă nu este realizată corect.
Uși-ferestre (glasvanduri)
Dacă configurația volumetrică și amenajarea spațiului interior permit, este posibil să se creeze terase, balcoane etc., prin retragerea pereților perimetrali. Această intervenție are beneficiul obținerii de vitraje mai mari, care nu doar asigură o iluminare și ventilație eficientă, ci și creează o conexiune plăcută și confortabilă cu mediul exterior.
